Rivalitate: BMW Seria 7 E38 vs. Mercedes S-Class W140

Mercedes S-Class W140 pe scurt:

• A fost prezentat presei la sfârșitul anului 1990 și și-a făcut debutul public oficial în martie 1991 la Salonul Auto de la Geneva.
• A fost oferit în două variante de caroserie (scurt și lung), iar pe aceeași platformă tehnică a fost construit și C140 (coupe/cabrio).
• Producția a încetat în 1999, după 8 ani și un facelift la jumătatea vieții.
• S-au construit în total 406.710 exemplare sedan și 26.022 coupe.

Dezvoltarea a inceput în 1981, fiind programat pentru o lansare oficială în 1989. Designerul șef al proiectului, Bruno Sacco a lăsat să se înțeleagă că s-au inspirat din Jaguar XJ40 și, surpriză, BMW Seria 7 E32. Lansarea a fost amânată cu 18 luni pentru a reuși să integreze pe deplin un motor V12 și un sistem foarte performant de frânare.

W140 a avut și el câteva premiere, cum ar fi geamurile cu sticlă dublă (pe care le regăsim și pe E38), soft-close pentru uși și capacul portbagajului (din păcate la E38 doar ultimul disponibil), geamuri electrice cu protecție la obstacole (un standard care se folosește până azi), un sistem de markere pentru parcarea cu spatele, care ieșeau din caroserie, repede înlocuit cu senzorii de parcare cu sonar sau un sistem de încălzire care continua să furnizeze aer cald și după ce motorul a fost oprit (foarte similar cu funcția Rest de pe instalațiile de climatizare actuale premium).

În W140 s-a încercat încorporarea tuturor superlativelor epocii în materie de inginerie, unele dintre ele mult prea avansate în raport cu era lor (de exemplu suspensia Airmatic, care a fost retrasă cu puțin timp înainte de debut nefiind încă suficient testată). Este singurul S-Class care nu a avut limită la bugetul pentru cercetare și dezvoltare, costurile aducerii lui pe piață se estimează la o valoare de peste 1 miliard $ (enorm în anii ’80-’90, la puterea de cumpărare de azi cam 2.5 miliarde €)

Motoarele lui W140 au fost și ele printre cele mai apreciate din toate timpurile. Au fost oferite două diesel cu 6 cilindri în linie (3.0 și 3.5 litri), iar pe benzină două în 6 cilindri în linie (2.8 și 3.2 litri), două V8 (4.2 și 5.0 litri) și două V12 (6.0 și 7.0 litri, acesta din urmă pe echiparea AMG).

 

Comparativ cu E38, ca să ajungem la intenția acestui articol, o să îmi exprim părerea subiectiv din punct de vedere optic, dar voi încerca să rămân obiectiv la tehnic.

Succes comercial: Cifrele de producție sunt cam cu 20-25% în favoarea Mercedes, cu o diferență de sub 80.000 de exemplare, dar și un an de viață în plus.
Optic, exterior: W140 dă impresia de masivitate, de indestructibilitate, fiind puțin mai impunător ca și dimensiuni și greutate. Designul colțuros accentuează impresia optică de tanc, față de E38, care, puțin mai tânăr, pare mai suplu și mai prietenos. Plus pentru modernism la E38.
Optic, interior: Interiorul lui W140, deși extrem de confortabil și de bine dotat, păstrează mult din linia generațiilor anterioare și fiind un model și mai bătrân cu câțiva ani decât cel E38 pot da fără regret un plus BMW-ului la partea de design interior/ergonomie, la fel ca și la exterior.

Tehnică, motoare: La motoare, deși până la zona de 5.0 litri sunt similare, Mercedes face un plus la cele V12. Țin seama și de faptul că monstrul de 7.0 litri / 525cp nu a fost făcut in-house, AMG nefiind în acea vreme în curtea Daimler AG. Cel mai puternic E38 de serie a fost dezvoltat de către Alpina (care nu aparține juridic de BMW) și avea ”doar” 430 cai putere. 
Tehnică, confort: E38 este o mașină extrem de confortabilă, la fel și W140. Senzația de spațiu și de siguranță ți-o dau amândouă deopotrivă. Dotări de lux, motoare rafinate, opulență – ambele oferă din plin. Un plus mic de tot la Mercedes, fie și doar pentru diferența minimală de spațiu interior și soft-close la portiere.
Feeling: E38 este mai mult o mașină a șoferului, iar W140 te îmbie mai mult să fii un pasager important pe un loc din spate. Conceptele sunt destul de vizibil diferite, Mercedes-ul fiind mai conservator, iar BMW-ul mai îndrăzneț cu senzațiile tale. Egalitate, nu poți compara mere cu pere.
Manevrabilitate: Deși masiv și cu un aspect de stâncă, W140 este incredibil de ușor de manevrat, aproape la fel de ușor ca și E38. Unde plusează Mercedes-ul este la sistemul de frânare, care întărește amortizoarele din față în cazul unei frânări bruște și păstrează echilibrul axelor. Foarte plăcute ambele la condus, atât în croaziere pe autostradă, cât și urban.
Impresie generală: Ambele sunt acel gen de mașină care anunță lumii că ai sosit, într-un mod elegant, discret, fără a face o scenă din asta. 

Concluzie: Am crezut că va fi mai ușor, ca fan declarat BMW, să dau un verdict. Probabil că sunt două lucruri care mă fac să înclin balanța subiectiv în favoarea E38: slăbiciunea mea pentru această marcă și în special pentru acest model și probabil aspectul mai proaspăt, mai modern. Ambele motive sunt discutabile și țin exclusiv de gust. Mi-ar plăcea nespus de mult să am și un W140 în colecția personală, dar va veni la momentul oportun.