Pe lângă versiunile standard de caroserie (scurt – 4.98m și lung – 5.12m), BMW a oferit și o a treia variantă la E38, botezată L7 și cunoscută printre fani ca XXL. Cu stâlpul B exagerat de lat, această versiune de caroserie ajungea la 5.37m și se apropia periculos de tare de limuzinele  superluxoase Maybach, Rolls Royce sau Bentley ca și dimensiuni și dotări. Primele exemplare au fost fabricate în 1997 și producția s-a oprit în 2001, odată cu întreaga generație E38.

Dotările suplimentare vizau confortul sporit al ocupanților locurilor din spate, L7 fiind de fapt o mașină cu 4 locuri (în loc de 5 standard) pe care proprietarul o savura de pe locul din spate și era condusă de un șofer angajat. Cele două locuri ultraconfortabile din spate erau separate de o consolă centrală imensă, în care existau o mulțime de reglaje electrice ale locurilor din spate, un minibar cu frigider, un mini televizor, telefon, videoplayer, chiar aparat de fax (poziționat pe spatele scaunului șoferului). Pe lângă acestea, cei doi pasageri din spate aveau măsuțe rabatabile integrate în spătarele scaunelor din față, oglinzi de curtoazie iluminate în tetierele scaunelor din față, clipboard detașabil pe spătarul scaunului pasagerului din față, măsuțe pentru laptop retractabile în consola centrală din spate, suport pentru odihnirea picioarelor și chiar unele opționale custom. În 2000-2001 a fost oferită opțional chiar și montarea unui paravan special de sticla pentru intimitate, care separa fonic șoferul de pasagerii din spate, exact ca la limuzinele ultraluxoase.

   

Modelul L7 a fost disponibil doar în Orientul Mijlociu, sud-estul Asiei și Europa și s-au construit în total doar 899 exemplare. Motorizarea a fost pe toate 5.4i (750i) de serie, iar portierele din spate cele puțin mai lungi de la 750iL.

Unul dintre cele mai cunoscute E38 L7 este cel comandat de designerul german Karl Lagerfeld, al cărui stil personal îl și poartă. Tapiseria a fost lucrată manual, ornamentele de lemn au fost personalizate și culoarea exterioară a fost unicat. Există unele zvonuri pe care nu am reușit să le confirm, ce spun că personalizarea acestei mașini a fost făcută chiar în atelierele BMW Individual din Garching, orășelul în care locuiesc eu, la 15 km nord de München. Practic, personalizarea acestor modele nu are limită, fiecare proprietar putând cere orice opțiune specială atâta timp cât banii nu sunt o problemă.

E38 L7 își păstrează bine valoarea în timp, în acest moment fiind unul dintre modelele cu șansele cele mai mari de a deveni o investiție profitabilă. Restaurarea lor este și ea foarte dificilă și mai ales costisitoare. Cei care s-au apucat de un asemenea proiect se plâng mereu că piesele exclusive sunt exorbitant de scumpe. Spre exemplu, cele două pahare de sticlă din dotarea inițială au un preț de 700€, iar dacă vrei ca mașina ta să fie întocmai ca în anul apariției ești obligat cel puțin moral să le cumperi, în cazul în care ele nu au fost păstrate cu grijă de către fostul proprietar.

Prețul de pornire al unui E38 standard era puțin peste 70.000 DM (mărci germane) și putea foarte repede cu o motorizare de top și câteva opțiuni de confort să treacă de 100.000DM. Pentru E38 L7 prețul de listă a fost stabilit la 246.000DM, limita superioară depinzând doar de dorințele cumpărătorului. În zilele noastre, raportat la puterea de cumpărare a cetățeanului german mediu și luând în calcul inflația, am putea vorbi despre un preț de plecare de 300.000€ pentru cel mai luxos BMW E38.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *